ALINAREA SUFLETULUI

 I

Te rog, Doamne, da-mi si mie 
Mama, tata sa ma creasca, 
Sa-am si eu copilarie 
Si parinti sa ma iubeasca.

Nu-nteleg ce s-a-ntamplat, 

Cine-n lume m-a adus, 
Sa cresc in orfelinat, 
Mama, tata und’ s-au dus? 

Cheama-i Doamne si le spune 

Ca-i astept si ca mi-e dor, 
La culcare cand ma pune 
Mie n-are cine-mi spune: 
Noapte buna, somn usor!


II


Pe degetele-mi aspre cresc stanci ce plang
menirea lor eterna
beau noaptea cate o cana cu lapte
dimineata tac
fac dus de durere si mor
atunci cand mor si florile
c-asa imi e destinul...
sa ma tarasc pe varfuri.

Dimineata scranjita in ideologii despre trecut

copii
copii orfani
poveste din poveste in alfabet uitat
copii
copii orfani mancand roua zerpezita de soare
copii
copii orfani
marfa de sezon expusa drept viata libertate sinucigasa
ce mutileaza viata in drumul ei spre moarte.

Admir neputincios rafturile unei serenade de salcâm

incantaţiile mele ca niste torente
devin sculpturi in eternitatea
inceputa la nasterea mea.